Da, vreau sa impartasesc cu voi aceasta experienta.
E trist, stiu, dar sigur o sa ma intelegeti, o sa va povestesc despre ce e vorba.
Vedeti, eu m-am casatorit din dragoste, asa cum o facem noi toate, cred 
.
Ei, si eu, ca orice alta femeie, am nevoie de afectiune, chiar daca acum sunt mama si prioritatea este copilul, am nevoie sa ma simt iubita si apreciata.
Sotul meu nu imi mai ofera asta, din pacate, nu stiti cate nopti am plans.
Dar sa o luam incetul cu incetul.
Initial, adormeam intotdeauna impreuna, unul in bratele celuilalt. Nici nu concepeam sa adorm altfel, nici nu puteam, va spun, daca se intampla ceva si el nu era langa mine imi lua ore sa adorm singura.
Ei, de la o vreme, nu stiu ce s-a intamplat, dar pur si simplu nu vrea sa ma mai tina in brate. Eu l-am tot intrebat ce se intampla, dar refuza sa imi raspunda, imi spune ca asa e mai bine, ce ar putea insemna asta? In fiecare seara il rog si in fiecare seara ma refuza, ma mangaie pe cap si pleaca. Mi se pare incredibil, va spun, nu stiu cum sa procedez. La inceput, plangeam si cate o ora cand facea asa, si stiu ca ma aude, uneori il simt dincolo de usa, dar niciodata nu vine la mine, ma lasa acolo sa plang. Ziua ma reasigura ca totul e ok. Acum deja am ajuns imuna, zac acolo in pat pana adorm. Si ziua totul e la fel, ne iubim ca-n prima zi. Dar eu asa nu mai pot.Divortez.
.
.
.
.
.
.
.
.
Ei? Ce ziceti? Intemeiat motiv de divort, nu? Sunt convinsa ca mai tuturor femeilor li s-ar parea tratamentul de mai sus abuziv si un motiv total intemeiat pentru divort. Si asa si e. Ma rog, sunt varza eu la povestit ca nu ma vad in situatia respectiva ) (da, facem minunat, multumim de intrebare 
).
Dar daca in locul meu ar fi un bebelus? Si in locul sotului ar fi mama?
De ce nu e ok ca un barbat sa lase o femeie sa planga dar e ok pentru o mama sa isi lase copilul sa urle ca sa adoarma? Ca asa TREBUIE? Care e ratiunea? Ce simte copilul ala cand e lasat sa urle si nu vine nimeni la el?
Pentru cine nu s-a prins, vorbesc de metoda Cry It Out (CIO), copilul e lasat sa planga pana adoarme. In primele zile plange mai mult, apoi din ce in ce mai putin, pentru ca da, metoda functioneaza. Copilul o sa invete ca nu are sens sa o strige pe mama pentru ca mama nu vine si pana la urma o sa renunte, o sa adoarma. Daca gugaliti o sa vedeti ca metoda e invinovatita de a putea produce daune permanente asupra creierului bebelusului. Habar n-am, nu ma pronunt, mi se pare cam radicala opinia. Bai frate, dar mi se pare o metoda barbara pentru tine ca om, sa iti lasi copilul acolo sa zbiere.
Da, cu toate avem momente cand nu mai putem si ii lasam sa urle (dovada e telefonul fix pe care l-am trantit pana a murit intr-un moment in care Sara urla si nu mai stiam cum sa o calmez ). Dar 1 minut, 2 (5 a fost maximul intr-o seara si apoi m-am chinuit cu sotzoo cred ca o ora sa o adormim, si a adormit in suspine), nu juma de ora! Deci dracii m-au apucat la postul asta, n-a iesit deloc dragut, mi-e imposibil cu un asa subiect. Sa dea mama ciorilor sa va prind aici pe blog daca sunteti mamici din alea de ii lasati sa urle in mod repetat si deliberat! Goes for tatici too!
stai ca mi-a stat mancarea in gat cand ma uitam la titlul mailului ….nu stiu ce sa zic in cazuri de genu
….
… poate se va rezolva ceva .. nu stiu ce sa iti zic .
si eu am avut momente cand zic gata divortez dar intodeauna intervine o persoana care imi zice gandeste-te cum era sa cresti fara tata ( faza e ca nu il omor ca sa nu-l mai vada ) pur si simplu rup actu de casatorie … cand aud placa asta imi vine sa ma dau cu capu de pereti ! frate la fericirea mea nu se gandeste nimeni ?
imi pare rau sa aud asta
Nu ai inteles nimic din tot articolul de mai sus,nu divorteaza nimeni.
stiu stiu sorry
dupaia m-am prins ca e vb de cio
numai ca telefonul meu nu a postat al doilea comment
Lasa honey ca e bine, era o translatare a starii aleia de la un adult – stare pe care o poti intelege, la un copil – stare pe care o intelegi mai greu si unii iti mai si spun ca de fapt e bine sa o intretii (pe stare).
Deci Honey e seminte, sa ne concentram un pic
ah ! ma bucur sa vad ca nu te hanuiesti cu toata lumea
))
Deci honey e in loc de draga, si asa mai zic eu uneori. Fara discriminare intre seminte si alte componente organice ale lumii in care traim. Draga honey, nu te-ai suparat, nu?
Nice!!!
Foarte frumos! Sunt de acord. Numai ca o sa ai de furca si cu cei care vor citi doar titlul si primul paragraf.
Cat despre ceilalti, ma tem ca va da mama ciorilor:)))
Buna,de multe ori m-am simtit pusa in situatia in care esti tu, de foarte multe ori,eu sunt genul de femeie care are nevoie tot timpul de afectiune,de atentie dar sotul meu nu e asa,nu e felul lui sa fie asa cum imi place mie,e afectios dar in felul lui,unul mai ciudat
de multe ori am zis si eu STOP dar niciodata nu am avut curajul asta,il iubesc enrom si nu ma vad fara el,si noi avem o fetita de aproape 2 ani si de cand s-a nascut copila relatia parca s-a mai stricat,suntem mai stresati,mai nervosi,eu sper sa ne revenim si sa incercam sa ne acceptam unul pe altul asa cum suntem….Asta iti doresc si tie,fi calma,gandeste totul bine,nu lua decizii pe care mai tarziu ai putea sa le regreti,discuta cu el pt ca daca va iubiti ar fi pacat sa divortati !
Cu mult drag Ral Iove !
Aaaaa, imi pare rau sa aud, sper sa se rezolve, dar cred ca ai citit doar jumate din articol
Pinko, Sleepy nu pare sa aiba probleme cu sotul, incerca sa dea un exemplu mamelor care isi lasa copiii sa planga (Cry It Out) din viata noastra de adulti…asa cum te-ai simti tu fiind neglijata de sot asa se simte si cel mic, chiar de zeci de ori mai rau…
Sleepy, ti-am citit blogul “din scoarta-n scoarta” te felicit pt toate postarile!!! Nu am copil inca (dar e pe drum:D) dar am invatat multe de la tine si vreau sa iti multumesc!
Multa sanatate tie si familiei si sa auzim numai de bine!
Multumesc, ma bucur sa aud asta si sper sa fie si viitorul bebe multumit ca ai citit blogul
)
da dupaia mi-am dat seama
) sorry eram un pic adormita 
) si am inteles alceva 
Si io tocmai ma gandeam sa-ti fac o oferta!
‘Tu-i pastele ma-sii!
pinko, daca citeai mai incolo de titlul blogului iti aluneca mancarea mai la vale.
am citit si articolul numai ca telefonu meu prost nu a postat al doilea comment
Mie-mi spui, era concurenta mare prin casa in primele luni
ok, nu pot sa spun nimic de copii pentru ca nu am si nu stiu cum e. cu toate astea nu l-as lasa sa planga pana adoarme- e din seria ce tie nu-ti place, altuia nu-i face, si da, pot sa cred ca lasa ceva urme care se vor simti in viata de adult (da, am descoperit psihologia
)
)))
cat despre titlu …. ca tehnica de a astrage atentia cititorilor – minunat !
oricat nu as pune asa ceva pe blog si sunt convinsa ca nici tu, tot mi-a stat cafeaua in gat cand am deschis mailul si am citit doar titlul articolului
rezultatul: mission accomplished ! felicitari ! ai atras atentia ! l-am citit! am bagat la cap
Honey, am de 5x mai multi cititori decat intr-o zi normala, mai am putin si-l iau pe Zoso
)))))
acum e momentul sa bagi reclame pe blog ! perfect !
si zoso cica se retragea (doamne de cand astept momentul, el si dobrovolschi sa dispara ! )
Deci vreau ca Zoso sa moara in chinuri, ar fi pentru mine un deliciu sa inghita in sec din cauza ta, macar pentru un post!
Sau poate nu era Zoso ala care vreau sa moara in chinuri… anyways…
ma simt penibil pt ceea ce am scris in primul post
)
surdu nu le aude dar le potriveste
a naibii oboseala
daaaa,deci asta da subiect…nici noi nu suntem de acord cu aceasta metoda…nu il lasam niciodata pe Alexander sa planga mai mult de 5 min, cum zici tu (si da, si eu mi-am distrus mobilul, pe care l-am aruncat in primul perete de nervi si de frustare ca nu puteam sa il opresc pe Alexander din plans, dar asta ere pe la 2 luni si jumatate, cand eram toti coplesiti de colici).
anyway, dupa cum stii Alexander merge la cresa si stiu sigur ca acolo il mai lasa sa planga, cu somnul nu e nici o pb, din fericire, inca de la inceput am avut noroc fiindca alexander se trezea pe la 5 dimineata si la 9 cand ajungeam la cresa era super obosit si nu ii mai venea sa planga, abia astepta sa faca nani.
dar am descoperit intr-o seara ca o alta tanti avea grija de bebei, fiindca celelalte terminasera mai devreme …..si dobitoaca dracu’ (scuzati, dar nu pot sa ma exprim altfel cand imi amintesc de ea) a vrut sa il culce pe la 6 seara (cand stia ca eu tb sa ajung din moment in moment sa il iau) si l-a pus in patut si l-a lasat sa planga. pana la urma a adormit puiul meu, dau numai bine ca am ajuns eu sa il iau asa ca nu a dormit decat 10 min.
si am intrebat-o: cum ati reusit sa il faceti sa doarma la ora asta, cu noi nu vrea niciodata, plange. raspunsul: ah si aici a plans, da nu mult 5-10 min max. si zambea fericita de ce reusise sa faca
deci nu pot sa va spun ce am facut cu ea….ea l-a facut sa doarma ca era matait si vroia numai in brate, evident era obosit si vroia atentie, iar vaca tb sa faca ordine si sa puna jucariile in cutii si nu putea sa faca treaba asta din cauza lui…..
deci ma stie toata cresa acum si sper din suflet sa nu il mai lase sa plaga, ca de aia sunt acolo sa se ocupe de copii cum tb, nu vreau sa va spun si cat platim pe luna.
una este sa il las eu sa planga (dar nu il las, ne intelegem bine, nu prea plange cu noi) si una e sa vina tanti nu stiu care si sa il lase sa planga ca asa are ea chef.
si apropo de CIO, i-am recomandat sa se informeze, sa citeasca pe net, sa isi cumpere carti, nu stiu ce sa faca, dar pe Alexander sa nu il mai lase sa planga
plus, am avertizat toate mamicile, ca sa fie pe faza. sper sa reusesc
P.S Din celelalte puncte de vedere sunt multumita de cresa, dar e greu sa iti lasi odrasla cu altcineva, am impresia ca numai eu stiu sa ma ocup de el, restul fac totul gresit
IT IS NOT EASY TO BE A WRKING MUMMY
Anca, sunt sigura ca indiferent ce voi alege pentru Sara dupa ce ma intorc la buro (horror, horror moment, nu vreau sa ma gandesc) tot n-o sa fie bine
. Asa ca te inteleg perfect. Iar cu vaca cretina..no comment, cred ca muream cu ea de gat, ce pretentii sa am aici daca si acolo se intampla din astea? 
Felicitari pentru articol!!!!Jos palaria si il recomand tuturor!
Eu sunt exact in aceeasi situatie, bebelina mea are 6 luni jumate si pana acum nu am fost capabila sa o las sa planga mai mult de 3 minute, nu pot!
Toata lumea mi-a dat sfaturi, dar am facut cum am considerat ca e mai bine.Si ce e mai frumos decat sa-ti tii copilul la piept, fie si la 2 la 3 dimineata si de cate ori e nevoie, ca dupa ce cresc nu o sa-i mai putem tine asa!!!
Eu in prima luna am fost singura cu bebelina(prima luna de viata a bebelinei), mi-a plans foarte mult, dar nu am lasat-o nicio secunda sa planga in patut singura, in speranta ca o sa taca.
Mai, sincer cand urla non-stop chiar n-as putea spune ca simteam bucuria sa o am in brate, da, o tineam si stiam ca o sa vina momentul cand n-o sa mai vrea, dar the big picture era undeva la mama naiba
). Acum insa, daca e atat de draguta sa imi faca un cadou (cum mi-a facut ieri) si sa stea juma de ora cu capul la mine pe umar, in brate, sunt high toata ziua 
. Felicitari ca nu o lasi sa planga, una e sa planga la tine in brate, si alta e sa planga singura in pat 
Minunat articol, scrii foarte bine. Il trimit tuturor cunostiintelor mele. Sara e o norocoasa cu o asa mamica.
. La fel ca tine, ma topesc toata cand vine si ma ia in brate, isi lasa capsorul pe umarul meu…Cand o adorm si imi canta in brate, ne privim in ochi…
Imi amintesc si eu prea bine ce program de plans avea Simina mea. Muream de nervi cand mi se sugera sa o mai si las sa planga, ca sigur se potoleste ea. Acum cand doarme cam toata noaptea si rar mai are motive de plans, inca ma trezesc din instinct sa o verific. Si mi-e dor de momentele cand petrecea juma de zi la mine in brate
Hai ca m-am intins, se observa ca maine ma intorc la job, nu?
Oana (junebride)
Of, bafta maine, mult curaj
am incercat metoda, dar nu a functionat pt ca nu am rezistat sa o las sa urle. imi era mila si mi s-a parut inuman. cu siguranta nu urla ei chiar degeaba si chiar daca nu tac nici cand ii iei in brate, sigur le este mult mai bine acolo decat sa stea singuri si nealinati.
Ma asteptam sa scrii despre asta dupa discutiile de pe forum. Nici eu nu pot sa imi las puiul sa planga, de multe ori il port in brate si fac si alte treburi pe langa. Chiar daca imi rupe spatele, ma simt mai bine decat atunci cand plange.
Asa am facut si eu, regret ca nu mi-am luat un carrier, pana m-am trezit, galusca era deja mare si nu prea mai avea sens
, ea de pe la 7 luni n-a mai vrut in brate, s-a facut “independenta” 
Daca vreau sa gatesc si el e treaz, nu pot sa o fac fara ca el sa urle. Cum, nu il bag doar pe el in seama? Asa ca mai nou, de cand avem manduca (cu wrap-ul era mai dificil), il catar in spate si e asa fericit. Rade cand il asez si apoi studiaza tot in jur, ma mai trage de par, mai dansez si eu cu el (poate scap de kg alea in plus asa) si termin si mancarea (ca sa pun inapoi kg
).
Cand am inceput sa citesc mi se ridicase parul pe maini si aveam lacrimi in ochi….
Am simtit o usurare dupa ce am citit urmatoarele randuri, dar aceleasi sentimente de inainte m-au cuprins cand am citit mai departe.
Interesanta analogie, nu m-am gandit niciodata asa.
Nu as putea vreodata aplica metoda asta si nu inteleg deloc cum altii pot. Poate sunt mai tari, poate sunt eu mai slaba, dar mi se rupe sufletul cand il aud plangand, chiar si daca ma duc pana la baie sa ma spal pe maini dupa ce i-am schimbat scutecul..
Cand e nevoie sa il las singur in patut un pic si plange, simt dezamagirea crunta din plansetul lui. Sa il las sa planga deliberat? Cred ca am innebuni amandoi. Are nevoie de mine iar eu sunt alaturi de el. Mereu.
Nu stiu daca e chiar acelasi lucru, pentru ca sunt convinsa ca ei resimt mai acut “parasirea”. Nu am in minte decat chipul disperat al lui David cand apuca sa planga ca l-am lasat un pic singur si imi inchipui ce se intampla in sufletul lui de “manipulator mic si rau ce e”.
Piticuta noastra s-a adaptat de minune la sistemul asta. Acum are 1an si 4luni, o sarutam de noapte buna, o punem in patut cu o papusica pe care si-o alege si apoi iesim din camera. Uneori plange 1-2min daca mai are chef de joaca, dar in aproximativ 30% din seri se culca si nu spune nimica. Doarme singura in camera cate 12h pe noapte, fara interventii
Trebuie sa recunoastem ca perechea “plans-luat in brate” este o slabiciune pe care piticutii o descopera la noi parintii si apoi abuzeaza de ea cu sau fara motiv.
Cand e bolnavioara sau ii ies dintisorii are motiv si suntem ingaduitori, dar sunt si momente cand e doar smechera. Sunt destepti piticutii … imaginati-va ca a invatat singura pe la 14luni sa deblocheze iPhonul lu tati, sistemul “slide to unlock”.
Nu sunt spartan, dar stiu ca dragostea trebuie impletita cu si cu disciplina.
Desigur, si some spanking mai tarziu cand cresc, nu? Tot in scop educativ desigur, si in spiritul Dragostei lui God. Pliz
Cu tot respectul, nu cred ca un copil are dreptul sa faca tot ce-l taie capul. Trebuie sa invete ce inseamna respectarea regulilor si ascultarea de autoritate. Sa nu ne miram altfel ca o sa ajunga la scoala si o sa-i ia pe profesori peste picior (cum fac multi astazi) pentru simplul motiv ca parintii i-au permis sa faca asta acasa.
Ca si metode de a-i creste ascultatori sunt mai multe si in functie de copil trebuie adaptate, pentru ca pot raspunde diferit … oricum este si “spanking-ul” una dintre ele si o consider valabila pentru anumite situatii. Specific ca bataiuta nu trebuie administrata cand tu ca parinte esti nervos si nicidecum pentru greseli din neatentie (gen spart un pahar) … ci pentru incalcari voluntare si intentionate ale regulilor. Vorbim noi mai tarziu, daca inca “nu va face click” …
PS: Daca deranjez prin comentariile mele prefer sa fiu anuntat, nu sa fiu luat peste picior. Mersi
Te anunt ca te iau peste picior. Nu sunt de acord cu CIO si nu sunt de acord cu LOVITUL, in NICIO circumstanta, si crede-ma, ca ce fac eu aici cu misto-urile mele e parfum fata de ce pateste copilul tau. Enjoy!
Multumesc pentru sinceritate !
Si pitica mea a invatat singurica sa adoarma de pe la 11 luni, ii dau bibe, cand il termina o pun in pat, o pup de noapte buna si adoarme. Dar nu am folosit metoda CIO NICIODATA. Am inceput sa o pun in pat si sa stau langa ea pana adormea si asa s-a obisnuit ca eu sunt aproape si poate dormi linistita. Stie ca la primul scancet (se mai intampla cateodata cand nu gaseste suzeta) sunt langa ea sa o linistesc.
Si eu o cresc in intelegere si disciplina, are multe reguli si incercam sa le respectam, dar metoda asta barbara nu as folosi-o niciodata!
Dar aici nu era un post de ostracizare al copiilor care adorm singuri, si fie-mea tot cam asa adoarme, ma rog, de fapt nu prea am incercat, stau langa ea sa ii citesc povesti, de fapt cred ca mai mult imi citesc mie
). Deci o sa povestesc in alt post. Dar nu e niciun rau ca adorm copiii singuri.
OMG…copiii astia sunt niste genii de mici…cum stiu ei sa observe slabiciunile oamenilor si cu cata perfidie le exploateaza…niste manipulatori! Acum serios chiar isi imagineaza cineva ca un copil atat de mic poate sa aiba asa un plan diabolic in cap? Daca isi imagineaza…sa puna mana pe niste carti de crescut copiii!
Acum sincer ca plange 1-2 minute nu e grav. Dar prima data cat a plans? Si ce a inteles? Ca nu va veni nimeni sa o salveze…parintii dvs credeti ca asa au facut cu dvs? Si 2 de unde stiti asa de sigur ca nu o deranjeaza nimic si ca doar e “rasfatata” ?
Cred ca suntem singura specie care ignora plansetele puilor / o facem impotriva a orice ne spune instinctul si ne mai credem si inteligenti!
si mie mi se pare barbar sa lasi micutul sa urle pana adoarme…desi recunosc ca au fost dati cand nu mai stiam ce altceva as putea face….ptr ca atunci cand nu mai stiu cum sa-l calmez si plange ore in sir,automat sunt un sac de nervi,il mai plasez sotului cand e acasa,facem cu schimbul…dar cand ne simte nervosi si agitati,dureaza mult mai mult pana se linisteste decat daca il las sa se ….linisteasca singur!
si noi avem momente cand vrem sa plangem,sa ne descarcam,sa fim singuri,sa nu ne atinga nimeni…oare de ce nu ne gandim ca si ei pot avea astfel de momente,clar ca nu in fiecare zi, nu in fiecare seara…dar si ei simt nevoia sa planga ,sa se descarce,sa linisteasca si chiar sa adoarma….cum ai zis tu in blog au fost dati cand durau ore pana se linistea in bratele tale si adormea in suspine…deci faptul ca il tii in brate poate la fel sa nu-l ajute ft mult!…
eu merg pe intuitie,de obicei simt ce vrea,si nu prea-mi da gres!:) cateodata se smiorcaie si este agitat in brate,apoi cum il intind in patutul lui isi cauta imediat locul si in 5 min a adormit,maxim!! deci el simte nevoia,sa-l las pe el sa se linisteasca…sunt si dati cand adoarme la mine in brate,nu exista DOAR asa!!
fiecare mama ar trebui sa mearga pe intuitie,dar pe intuitie si nu pe CIO!!
multa sanatate!:)
La fel Paula
. Repet, una e sa stai langa el pana se linisteste, chiar daca il pui in patut, si alta e sa il lasi acolo sa urle in mod repetat ca sa adoarma. Cat priveste disperarea de la inceput, crede-ma ca te inteleg, poate ai timp sa citesti si ce am povestit in articolul cu Primul an cu bebe, toate avem momente din astea (toate care avem plozi care urla, nu boraci care stau unde ii pui si nu plang niciodata 
)
Da cu alcol ai incercat?
Nu mey ceam zis eu e ca dece nui dai alcol depeacuma. Ca oricum candva cand o sa creasca mare o sa vrea sa bea alcol. Si daca nu te obisnuiesti sai spui nu ca plange doa minute o sai dai alcol oricum. Mai binel obisnuiesti de mic saiba rezistenta.
Ah dadatroll, eu credeam ca doar te prefaci, dar nu, m-ai convins, esti 100%real
)
Copilul, atunci cand plange, are un motiv. El nu stie sa se prefaca! Protectia lui e la pieptul mamei pt ca pulsul, caldura si bataile inimii mamei, ii inlatura spaimele si de multe ori durerile.
Daca majestatea sa Bebe, si-ar putea exprima revolta, cu siguranta si-ar cauta arme si si-ar trage o platosa pe el, pentru a se feri de matusi, babe si prietene de familie cu tone de ruj de buze, saci de fond de ten pe obraji si halena ingrozitoare, ca sa nu mai vorbesc de unchi fumatori si alcoolici si alti neaveniti care se scalambaie in fata lui si vor sa-l pupe.
Succes in protectia celor mici!
Bine scris!
Ba, eu ti-as fi zis ca esti cu hormonii vraiste si sa te duci sa te cauti, daca ala ti s-ar fi parut motiv de divort dupa ce facusi o casa si-un plod cu el.
Altfel, de acord cu tine (la partea a doua)…
Pai da am zis ca nu ma pricep, am bagat si eu cate platitudini si texte am putut, esti culmea
Ca sa fac o paralela cu subiectul CIO, totusi, as spune ca nu e chiar deplasata comparatia, dar intr-un alt context. Daca in primele 18 luni de viata, more or less, mi se pare o barbarie sa incerci sa-ti “educi” copilul lasandu-l sa planga, mai tarziu trebuie sa se produca, treptat, trecerea spre o doza mai mare de independenta din partea amandurora. Vreau sa spun, ca pe cat e de normal sa il iei in brate la primul scancet cand are 5 zile, pe atat de anormal devine asta la 5 ani.
Revenind la metaforele casnice, daca el e magar si rece in primele 2 luni de relatie, il lasi dracului. Daca, insa,dupa 5 ani de casnicie, cand aveti rate la casa, doi copii urlatori si joburi care va mananca sufletul, tu tot te mai simti ofensata ca nu doarme cu tine in brate in fiecare noapte, ca in prima luna, atunci zau ca la tine e o problema care trebuie analizata si corectata. La pici la fel. Cand cresc, devin capabili sa inteleaga si sa rationeze, problemele nu se mai rezolva cu “luat in brate sa nu planga”. Nici cu lasat sa planga singur in camera, e drept, dar abordarea parintelui ar trebui sa se schimbe…
De 2 ori scrisai si de 2 ori se bloca prostia asta de blog.
Nu mai scriu a 3-a oara, ma chinui sa-ti transmit prin telepatie, poate merge mai usor. Stiam ca glumesti, si eu glumeam, si tu glumeai, sunt de acord cu ce zisasi, da nu chiar, as fi explicat, dar nu colaboreaza blogul 
s-au facut studii, si culmea ca principalul motiv de divort nu sunt jicnirile, nici violenta fizica sau verbala ci …doar lipsa de apreciere si afectiune. de cele mai multe ori femeiel trec prin asta.
nu esti singura si nici unltima cu siguranta…din felul cum ai povestit este posibil ca el sa aiba totusi pe altcineva..iar daca nu are si se comporta in continuare asa…inseamna ca pur si simplu nu i mai pasa. ..In zadar cred ca incerci sa aprinzi o scanteie…poate ti sunt dura..dar ..asa m-a invatat experienta..tinem legatura si mult succes, indiferent ce o sa hotarasti!
Nu serios, dar chiar nimeni nu mai citeste un articol pana la capat? Vezi Maria, si ziceai ca hormonii, na poftim!
Cred ca pe unii ii pierzi pe drum
). Acuma serios ma inbtreb de ce nu citesc oamenii articolul pana la capat, ca doar nu e asa lung.
PS Ai batut recordul la cititori? Vezi daca pui asemenea titluri?!
Da, am batut orice recorduri, ieri am fost pe locul 3 in ro.wordpress, sf, sincer
Hai ca dupa episodu cu rusinea de ieri( cand am intrat in pamant de rusine ca am scris numai tampenii
) , am iesit si eu din pamant ca un ghiocel si na ca am venit sa comentez si eu despre metoda -lasa copilu sa urle 
.
) cand era de papa parca aveam timer ,ma trezeam inainte de ea si o auzeam fataindu-se in pat si tup la ea in camera , niciodata nu a plans rau .
, toata nopatea de joi spre vineri si-a petrecut-o la tasu in brate .. Daca ma intrebai vineri daca mai vreau copii iti ziceam categoric NU !
si tu ignori 
.Alceva nu stiu ce sa mai zic 
.
Va zic din propie experienta ca am ramas socata cand socrela “draga de ea ” mi-a zis de metoda care a aplicat-o cu baietii ei – citez ” copii mai tre sa si planga sa-si formeze plamanii ( mare idiotenie ) si trebuie neaparat sa doarma toata noaptea ” wtf ?? r u crazy ??? cum sa-mi las copilul sa planga/urle toata noaptea ,daca ii e foame, daca ii ies dintii ,daca nu stiu ce a visat si asa mai departe ??? Cum pot eu ca mama sa dorm cand plodu urla ca din gura de sarpe ??
Am avut noroc de un copil care mi-a dormit toata noaptea ( exeptie fac lunile in care fimea era mica mica si vroia papa
A plans acuma saraca, joia trecuta, am crezut ca mor langa ea -facuse si rubeola si a avut si explozie dentara
Ma rog, ideea e ca CIO nu prea mi-i se pare o metoda buna , ca poate Doamne fereste in momentul in care plange poate bebe are ceva
pupete
BTW : SA AVETI PARTE DE O PRIMAVARA FRUMOASA , SENINA , SI SA PRIMITI MUUUULTE FLORICELE SI MARTISOARE !
Comparatia metodei cio cu divortul e de tot rasul ! ( nu , nu e de bine ) Articolul este incalcit si confuz ( stiu , s-a vrut interesant . pentru facebook , poate ) , atat de confuz ca citindu-l crezi ca e scris de o femeie lehuza si putin neglijata…
Sorry , n-am sa mai repet experienta !
Dadatroll, uite aici trolling, nu jucarie
)
Offf Doamne…!!! nu, nu e confuz deloc, e cat se poate de limpede. ne pare rau ca nu ai capacitatea necesara de a INTERPRETA anumite fraze si zau, te intelegem ca nu poti.
Succes in viata!!!
Era sa fac cu inima. chiar imi pare rau de mamele care au boraci plangaciosi si efectiv nu stiu ce sa le mai faca. eu chiar daca vroiam sa aplic CIO nu vroia fi-mea, ca ea nu stie sa planga. ea e toata un zambet si un raset de cand s-a nascut.
) cand nu ii convine ceva se mataie, se mamaie toata printre buze de ma si amuza. mai are si rabufniri de plange cu lacrimi dar in momentul in care o iau in brate, trec toate, de asta stiu ca atunci cand avea momentele alea, avea nevoie de mine, de afectiunea mea, nu de indiferenta mea. de asta spun si eu mamelor care au copii plangaciosi sa nu ii lase sa planga. eu cred ca bebelusii care plang si cand sunt luati in brate chiar ii doare ceva sau le e foame, iar cei care tac atunci cand sunt luati in brate pur si simplu de asta aveau nevoie: de o imbratisare, de un sarut. nu inseamna ca are “mofturi” si il rasfeti cand il iei in brate.. pur si simplu asa ii arati ca ii esti alaturi… Cat despre the lover of god sau ce scrie acolo, sorry, ne-ai pierdut pe drum si sper sa nu iti fuga copiii de-acasa cand vor afla ce e “autoritatea” si “disciplina”
Te-am pupat sleepici :*:*
Esti o mamica tare norocoasa, sa ne dai reteta pentru copii asa cuminti
Ma, nu stiu, vorbesti cu sotu’..
)
Crede-ma, fiica-mea e tot un zambet cand ajung acasa de la munca si fuge pe hol cum aude usa deschizandu-se. Lasand la o parte CIO, sunt curios ce inseamna pentru voi un copil disciplinat sau ascultator.
Pai copiii sunt mai destepti, ei te iubesc no matter what. Cand sunt mici at least, cand sunt mai mari si te apuci sa ii educi cu some spanking o sa se schimbe treaba.
Iertati-ma dar mie tare mi se pare ca se confunda un pic notiunile in Romania si prin copil disciplinat sau ascultator se intelege un copil mai prostut, din ala care nu are initiativa, care unde il pui acolo sta, care nici nu incearca sa iasa din cuvantul parintilor. Ma scuzati, eu copil de ala “ascultator”, “cuminte”, “disciplinat” nu vreau! Chiar de-o fi sa imi fie mie greu sa il cresc. Si sa imi fie iertat dar eu copiii isteti pe care ii stiu nu se incadreaza la aceasta categorie.
Copiii nu sunt asa de la mama natura dintr-un motiv – ei trebuie sa experimenteze, ei asa invata – evident ca trebuie reguli. Dar regulile trebuie trasate numai in chestiuni importante cand trebuie sa fie clare, concise si aplicate fara derogari. In interiorul setului de reguli insa copilul are libertate totala – cel putin al meu!
Sleepy, inca o data aprecierile mele! nu-s fan bloguri in general, dar pe-al tau si pe-al Mariei, recunosc, le savurez.
). Dar cand e vorba de barbatu-meu, devin o pisica din aia lesinata careia ii place sa fie tinuta in brate si alintata si mangaiata (am avut aproape 18 ani matza, stiu deci sa recunosc bine comportamentul 
) . Si nu inteleg de ce unui botz cu ochi, mic, care nu poate si nu stie inca sa spuna in cuvinte pe limba tolomacilor sai parinti care nu intotdeauna il inteleg, de ce deci unuia mic nu i-ar place acelasi tratament. So, noi o sa ne alintam in continuare, si-o voi lua in brate cand si de cate ori are ea chef si sper ca fiica-mea sa ramana acelasi copil vesel si cuminte si somnoros care ma lasa sa dorm toata noaptea si un pui de somnic la pranz si care adoarme singurica in patutul ei cu proiectorul muzical, si cu animalutzele de plush, pentru ca ASA A VRUT EA.
Fix la o comparatie de genul asta ma gandeam saptamana trecuta. Io-s om mare (cica), si-s o fire puternica si independenta (ma rog, asa consider eu si asa-mi spun si prietenii, sper sa fie sinceri
Hai ma Sanziana, ai inteles si tu articolul meu alambicat?
. Ai grija ca monstruletii astia mici si rasfatati devin niste copii pupaciosi si iubareti 
Pot sa ma laud ca m-am prins de la primele randuri ca e metaforic
) probabil datorita caracterelor mele pisicesti de care ziceam 
Nu te grăbi. Şi noi suntem complicaţi.
Dacă nu te iubea, nu te mângâia pe cap. E doar un blocaj.
Nu am răspunsuri….
Oh come on!!!!
)))) Nu, serios, cititi pana la capat!
Eu zic sa faci o mica modificare la post..
) ca de nu, vei tot da reply-uri pana te plictisesti.. 
))
Io zic sa scoti poza. Acolo e buba, daca nu ai baga poza in mijloc, pentru ca in general inseamna “end of post” pe majoritatea blogurilor, lumea ar citi. Sau scrie “continua dupa foto”
Si sa stric tot fun-ul? Neaaaaaaah
)
Foarte buna analogia!Poate vor baga unele la cap cate ceva! Si ingenios mod de a atrage atentia asupra articolului.Pup!
Pfoai ce articol pe gustul meu! Faină de tot ideea de a compara lăsatul bebeluşului să doarmă singur cu lăsatul soţiei (soţului) să doarmă singur/ă!
Bravo, bravo! Pacat doar ca unii nu citesc pana la capat!
Incredibil cum se “citeste” in ziua de azi
Separat insa ce e mai grav (si nu se spune) e faptul ca metoda CIO trebuie re-administrata ori de cate ori se schimba cate ceva in viata bebelusului – dureri de dinti, schimbari de program, vacante etc. – asta pentru naivii care cred ca o aplica o data si gata ca prin minune doarme copilul 12 ore!
Ei uite asta chiar nu stiam. Asta mai lipsea, sa il tortureze si in mod repetat!